Coenzima Q10 se gaseste in cantitate mare in carne, nuci, spanac si brocoli. Este recomandata in profilaxia si tratamentul afectiunilor cardio-vasculare. Curele cu afine au efecte bune in tratamentul sechelelor dupa infarct si in tulburarile vasculare cerebrale.
Vara cu zile toride a venit deja. Canicula isi face de cap. Pe linga caldura sufocanta neplacerile provocate de afectiunile circulatorii isi fac simtita prezenta. Persoanelor cu tulburari circulatorii la nivelul membrelor inferioare: flebita, varice, edeme etc. Li se recomanda suplimentarea dietei cu vitamina C, vitamina P si urmarea de cure indelungate cu afine, extract de seminte de struguri, paducel si castan. De asemenea coenzima Q10 este un adjuvant excelent pentru cei cu afectiuni circulatorii.
Ce facem cu coenzima Q10?
Coezima Q10 a fost descoperita in 1957. In 1978 Peter Mitchell a primit premiul Nobel pentru studiile sale privind coenzima Q10 si tratamentul afectiunilor cardiace. Coenzima Q10 se gaseste in cantitate mare in carne, nuci, spanac si brocoli.
Este recomandata in profilaxia si tratamentul afectiunilor cardio-vasculare precum ateroscleroza, aritmiea, angina pectorala, insuficienta cardiaca sau cardiomiopatie. Dar coenzima Q10 are efecte bune si in tratamentul diabetului, parodontozei sau distrofiei musculare.
Coenzima Q10 se poate administra sub forma de capsule, tablete, sublingual, in doze de 25-300 mg/ zi, in timpul meselor.
Curele cu afine in tulburari circulatorii
Inca din evul mediu s-au folosit fructele (bace) si frunzele. Fructele se folosesc proaspete sau sub forma de gem, decoct, extract, tinctura. Acestea contin taninuri, acizi - citric, malic, tartric, benzoic. De asemenea au un continut ridicat de zahar, pectina, pectoza, mirtilina cu actiune bactericida dar si de vitamina P care are actiune trofica si antiaterogena si protejeaza peretii vaselor sanguine.
Prezenta taninurilor confera fructelor proprietati antidiareice si antiseptice. Iar flavonoidele sint trofice ai peretilor capilari, au actiune antioxidanta, imbunatatesc circulatia la nivelul capilarelor.
Pentru aceste calitati, fructele sub diverse forme sint recomandate in tratamentul sechelelor dupa infarct, in tulburarile vasculare cerebrale, maladiile vasculare asociate diabetului.
Afinele sint recomandate diabeticilor pentru actiunea hipoglicemianta a fructelor si frunzelor; myrtilina prezinta avantajul
ca poate fi administrata pe cale orala, in caz de supradozare nu produce crize hipoglicemice; nu este eficienta in formele acidozice si in diabetul juvenil.
Preparatele din afin
Extractul de afin este recomandat adultilor in doze de 160 mg, administrate de 2-3 ori pe zi, in tratamentul cataractei, poliartritei reumatoide, varicelor, flebitelor, enterocolitelor si metroragiilor.
Decoctul se realizeaza dintr-o lingura de afine la 200 ml apa; se fierbe 5 minute, dupa care se infuzeaza 15 minute; se beau 2-6 cesti pe zi.
Tinctura se prepara din 100 g fructe la 1000 ml alcool; se macereaza 15 zile; se administreaza o lingurita pe zi, inainte de masa.
Decoctul pentru uz extern se realizeaza din 250 g fructe la un litru apa - se fierbe pina scade la jumatate. Se recomanda in tratamentul faringitelor, stomatitelor, aftelor, candidei, hemoroizilor.
Infuzia din frunze de afin se prepara din 30-40 frunze la un litru apa; pentru diabetici se recomanda 0,5-1 l/ zi.
Cum folosim semintele de castan salbatic
Cunoscute de mult timp pentru continutul lor in saponine si flavonoide, semintele de castan se prepara sub mai multe forme. Saponinele continute de seminte au actiune antiedematoasa si antiinflamatorie. Flavonoidele insa au actiune vasoconstrictoare venoasa, protejeaza capilarele sanguine.
Preparatele din seminte de castan sint extracte sau tinctura, comprimate, unguente sau solutii injectabile (recomandate in cazul traumatismelor craniene).
Extractele actioneaza in sensul imbibarii exsudatiei si formarii de edeme, scad numarul si diametrul porilor din membrana capilara;
Actiunea antiinflamatoare recomanda extractul in tratamentul tromboflebitei acute, edemelor, contuziilor, traumatismelor craniene, varicelor. Doza zilnica pentru adulti este de 20 mg escina.
Extractul de castan este recomandat in doze de pina la 600 mg/ zi; tinctura: 20-40 picaturi, seara; unguentele, gelurile care contin escina se aplica fara masaj, de doua ori pe zi, uneori sub pansament fix (nu ciorap elastic).
Vara cu zile toride a venit deja. Canicula isi face de cap. Pe linga caldura sufocanta neplacerile provocate de afectiunile circulatorii isi fac simtita prezenta. Persoanelor cu tulburari circulatorii la nivelul membrelor inferioare: flebita, varice, edeme etc. Li se recomanda suplimentarea dietei cu vitamina C, vitamina P si urmarea de cure indelungate cu afine, extract de seminte de struguri, paducel si castan. De asemenea coenzima Q10 este un adjuvant excelent pentru cei cu afectiuni circulatorii.
Ce facem cu coenzima Q10?
Coezima Q10 a fost descoperita in 1957. In 1978 Peter Mitchell a primit premiul Nobel pentru studiile sale privind coenzima Q10 si tratamentul afectiunilor cardiace. Coenzima Q10 se gaseste in cantitate mare in carne, nuci, spanac si brocoli.
Este recomandata in profilaxia si tratamentul afectiunilor cardio-vasculare precum ateroscleroza, aritmiea, angina pectorala, insuficienta cardiaca sau cardiomiopatie. Dar coenzima Q10 are efecte bune si in tratamentul diabetului, parodontozei sau distrofiei musculare.
Coenzima Q10 se poate administra sub forma de capsule, tablete, sublingual, in doze de 25-300 mg/ zi, in timpul meselor.
Curele cu afine in tulburari circulatorii
Inca din evul mediu s-au folosit fructele (bace) si frunzele. Fructele se folosesc proaspete sau sub forma de gem, decoct, extract, tinctura. Acestea contin taninuri, acizi - citric, malic, tartric, benzoic. De asemenea au un continut ridicat de zahar, pectina, pectoza, mirtilina cu actiune bactericida dar si de vitamina P care are actiune trofica si antiaterogena si protejeaza peretii vaselor sanguine.
Prezenta taninurilor confera fructelor proprietati antidiareice si antiseptice. Iar flavonoidele sint trofice ai peretilor capilari, au actiune antioxidanta, imbunatatesc circulatia la nivelul capilarelor.
Pentru aceste calitati, fructele sub diverse forme sint recomandate in tratamentul sechelelor dupa infarct, in tulburarile vasculare cerebrale, maladiile vasculare asociate diabetului.
Afinele sint recomandate diabeticilor pentru actiunea hipoglicemianta a fructelor si frunzelor; myrtilina prezinta avantajul
ca poate fi administrata pe cale orala, in caz de supradozare nu produce crize hipoglicemice; nu este eficienta in formele acidozice si in diabetul juvenil.
Preparatele din afin
Extractul de afin este recomandat adultilor in doze de 160 mg, administrate de 2-3 ori pe zi, in tratamentul cataractei, poliartritei reumatoide, varicelor, flebitelor, enterocolitelor si metroragiilor.
Decoctul se realizeaza dintr-o lingura de afine la 200 ml apa; se fierbe 5 minute, dupa care se infuzeaza 15 minute; se beau 2-6 cesti pe zi.
Tinctura se prepara din 100 g fructe la 1000 ml alcool; se macereaza 15 zile; se administreaza o lingurita pe zi, inainte de masa.
Decoctul pentru uz extern se realizeaza din 250 g fructe la un litru apa - se fierbe pina scade la jumatate. Se recomanda in tratamentul faringitelor, stomatitelor, aftelor, candidei, hemoroizilor.
Infuzia din frunze de afin se prepara din 30-40 frunze la un litru apa; pentru diabetici se recomanda 0,5-1 l/ zi.
Cum folosim semintele de castan salbatic
Cunoscute de mult timp pentru continutul lor in saponine si flavonoide, semintele de castan se prepara sub mai multe forme. Saponinele continute de seminte au actiune antiedematoasa si antiinflamatorie. Flavonoidele insa au actiune vasoconstrictoare venoasa, protejeaza capilarele sanguine.
Preparatele din seminte de castan sint extracte sau tinctura, comprimate, unguente sau solutii injectabile (recomandate in cazul traumatismelor craniene).
Extractele actioneaza in sensul imbibarii exsudatiei si formarii de edeme, scad numarul si diametrul porilor din membrana capilara;
Actiunea antiinflamatoare recomanda extractul in tratamentul tromboflebitei acute, edemelor, contuziilor, traumatismelor craniene, varicelor. Doza zilnica pentru adulti este de 20 mg escina.
Extractul de castan este recomandat in doze de pina la 600 mg/ zi; tinctura: 20-40 picaturi, seara; unguentele, gelurile care contin escina se aplica fara masaj, de doua ori pe zi, uneori sub pansament fix (nu ciorap elastic).
Sursa: Ziarul de Iasi